11 lucruri inutile în traiul cu un copil

        De ce l-ai muşcat pe băieţelul acela? De ce ai lovit-o pe surioara ta? De ce ai spanac prin urechi? De ce ai vărsat pe jos toate borcănaşele de condimente? De ce îţi pun întrebări la care nu am nici cea mai mică şansă să îmi răspunzi? Ah, da, pentru că e mai uşor să împart vina cu tine, decât să recunosc faptul că sunt răspunzătoare de un mic zurliu.

       Asta include chei, telecomenzi, pantofi, haine, animăluţe şi chiar o vânătă întreagă care noaptea pare un cap de om ochilor tăi mijiţi de somn…

        Dar, mai ales, nu presupuneţi că dacă repetaţi diferite instrucţiuni de mai multe ori, până la urmă vor fi urmate.

        “Nu te supăra, puiul tatei. Tata e necăjit că are un şef nevrotic şi intransigent, care azi i-a cerut iar raportul ăla ce l-a primit deja de trei ori. Luna asta nu ştiu cum vor ajunge banii şi pentru rata bancară şi pentru activităţile tale extraşcolare, iar bona ta vrea o mărire de salariu. Zgomotul ăla? A, e doar mama, care plânge în camera de alături… ”

        E ca şi cum aţi spune “stai să îţi torn ceva în ochi ca să te pişte”. Dacă chiar simţiţi nevoia de a vă avertiza copilul despre ceva care e pe cât de necesar, pe atât de neplăcut, puteţi spune în treacăt ceva mai blând, de genul: “stai să îţi torn ceva în ochi ca să te pişte”.

        Cred că vă puteţi imagina de ce… Şi gândiţi-vă că imaginaţia celor mici e de două ori mai bogată decât a dumneavoastră…

        Asta include: Vrei să îţi iei hanoracul şi pantalonii lungi? Vrei să laşi joaca pe mai târziu ca să mănânci? Vrei să te speli pe păr? Vrei să termini cu urlatul înainte ca eu să fug pe uşă şi să mă opresc doar în Honolulu?

        Pentru 3 motive: a. nu funcţionează; b. nu primiţi premiu de consolare că aţi încercat; c. vă treziţi cu vomă în palme.

         Asta dacă nu vreţi să le auziţi repetate poştaşului, funcţionarului de la ghişeu, vecinului drăguţ de vizavi şi întregului comitet de părinţi de la grădiniţă. Dacă totuşi trebuie să daţi explicaţii, alegeţi o variantă care, repetată străinilor, nu ar avea nici un sens, ca “asta e faţa de Moş Crăciun a lui mami” şi “dă-mi, te rog, înapoi fluturaşul acela alb şi închide uşa”.