neascultator

6 motive pentru comportamentele neplăcute ale copiilor

Publicat in 03/07/2013

De ce este  “rău” un copil ?

Când un copil se comportă  insuportabil (nesuferit), nu este vorba doar că el este rău  – cu toate că noi uneori, aşa simţim. El este un omuleţ care are necesităţi fizice şi psihice la care răspunde cu reacţii sentimentale foarte întortocheate. Pe deasupra, dacă privim toate acestea doar ca probleme de comportament, s-ar putea să uităm să medităm asupra a ceea ce provoacă acest comportament.

Primul motiv: oboseala şi foamea

Deseori copiii se comportă rău dacă unele necesităţi fiziologice de bază, ca de exemplu somnul sau hrana, nu le sunt  satisfăcute. Consumul unor anumite mâncăruri sau băuturi poate de asemenea provoca mari ravagii în creierul şi corpul lor.

Cercetările au arătat că lipsa somnului conduce la instabilitatea sistemului nervos vegetativ autonom, care coordonează nivelul activităţii corporale. Dacă acest sistem este în  echilibru, intră în funcţiune mecanismele naturale ce au efect liniştitor şi se stabilizează dispoziţia.

Dacă un copil nu a dormit destul, nu şi-a îndeplinit somnul, aceste mecanisme nu funcţionează bine şi rezerva de energie a organismului preia funcţia de conducere, astfel încât copilul  intră în starea de hiperexcitabilitate. Pe deasupra, echilibrul nivelului glicemiei este răsturnat, ceea ce duce la schimbarea dispoziţiei: pot apărea agresivitatea, anxietatea şi depresia.

Când un copil este stresat, lipsa somnului întăreşte sentimentele negative.

Al doilea motiv: „creier emoţional” nedezvoltat încă

Uneori copiii sunt criticaţi pentru comportamentul inadecvat, chiar şi atunci când ei nu pot fi responsabili de aceasta deoarece *creierul emotional* nu este suficient dezvoltat pentru  a se putea comporta bine. Fiind prea mici, ei încă nu sunt în stare să înfrâneze în mod natural aceste impulsuri primitive: atacurile bruşte, neprevăzute, fuga, imboldul permanent de a se căţăra.

Al treilea motiv: ”pofta psihică” (psihiatria poftei)

Psihologul Eric Berne este cel care a definit pentru prima dată trei lucruri, pentru care omul este înfometat din punct de vedere psihic: stimuli, recunoaştere şi structură. Orice copil are nevoie să fie stimulat corespunzător vârstei şi stării fizice şi psihice, să i se recunoască realizările şi calităţile şi să aibă un orar structurat, organizat, care să îi confere siguranţă.

Dacă dintre acestea una sau mai multe dorinţe rămân neîndeplinite, cu timpul omul se va simţi rău emoţional, pe timp îndelungat chiar se poate îmbolnăvi mental sau fizic.

Al patrulea motiv: are nevoie de ajutor, pentru a face faţă unui „mare” sentiment

Uneori copilul se comportă rău pentru că prin aceasta se descarcă de tensiunea sentimentală dureroasă. Se poate să fie mânios pe cineva, sau frustrat, poate a fost agresat la şcoală, sau este gelos pe atenţia acordată către frate / soră, încearcă să facă faţă unor evenimente majore, de exemplu pierderea cuiva apropiat, a unui prieten sau a animalului preferat.

Copilul nu îşi poate exprima prin cuvinte sentimentele, de aceea îşi descarcă trăirile emoţionale prin strigăte sau ţipete.

Al cincelea motiv: preia stresul persoanelor din jur

Deseori comportamentul copilului devine un barometru care ne indică stesul, depresia, supărarea sau furia părintelui. Dacă pe timp îndelungat ţipă sau este furios, se poate să fie doar modul de descărcare a emoţiilor părinteşti.

Meseria de părinte este una complexă, dificilă, iar cu cât părintele este mai nervos, cu atât este mai mare probabilitatea ca şi copiii dumneavoastră se fie agitaţi şi să se comporte neplăcut.

Al şaselea motiv: dumneavoastră activaţi partea „rea” a creierului copilului

Se poate întâmpla ca atitudinea dumneavoastră faţă de copil să activeze partea „rea” a creierului acestuia. De exemplu: dacă strigaţi la el, îi daţi ordine necontenit :”fă asta, fă cealaltă”,  activaţi fără voie în adâncul creierului partea primitivă a subconştientului : furia şi frica. Dimpotrivă, dacă vă jucaţi mult cu copilul, râdeţi şi îl îmbrăţişaţi, cu acestea activaţi în creier păsarea (îi dai atenţie) şi joaca, care generează un efect plăcut, liniştitor.

Şi … hocus-pocus… dumneavoastră aveţi un copil împlinit, liniştit şi vesel.

 

Autor : psiholog clinician Suzana Krisztina Molnar