tinere de mana

7 comportamente negative ale părinţilor, ce îngrădesc devenirea copilului spre ceea ce ar putea fi

Publicat in 02/03/2014

Dr. Tim Elmore, fondatorul şi preşedintele Growing Leaders, expert în leadership şi autor a peste 25 de cărţi bestseller, ne ajută să înţelegem cele 7 comportamente parentale care ne îngrădesc copiii să devină conducătorii propriilor lor vieţi sau ale organizaţiilor lumii în care trăim.

Iată-le, te invităm să reflectezi la ele: 

  1. Nu ne lăsăm copiii să experimenteze riscul

Trăim într-o lume în care avertismentele sunt la fiecare pas. Preocuparea pentru „siguranţa pe primul loc” hrăneşte frica pericolului pentru copii noştri, astfel că facem orice să îi protejăm. Este rolul nostru până la urmă, doar că ajungem să îi izolăm de comportamente sănătoase de asumare a riscului, ceea ce are un efect advers. Cercetările demostrează că dacă un copil nu se joacă afară şi nu experimentează vreodată o julitură la genunchi, frecvent va suferi de fobii când va fi adult. Dacă eliminăm riscurile copiilor, ajungem să avem adulţi aroganţi sau cu încredere în sine scăzută. 

  1. Îi salvăm prea devreme

Multora dintre tinerii adulţi de astăzi le lipsesc anumite abilităţi de viaţă esenţiale deoarece părinţii lor, în copilărie, au intervenit prea repede şi au avut ei grijă de problemele celor mici. Când intervenim prea repede şi îi răsfăţăm cu atenţia noastră, le răpim nevoia de a experimenta dificultăţile vieţii şi a rezolva probleme. În timp, se obişnuiesc cu cineva care este acolo şi îi salvează mereu, ceea ce în viaţa reală nu se întâmplă şi astfel ajungem practic să îi dizabilităm. 

  1. Îi încurajăm oricând prea uşor

Participă la un concurs pentru copii şi vei vedea că fiecare este câştigător, primeşte un premiu, trofeu etc. Mentalitatea aceasta îi face pe copii să se simtă speciali, însă cercatările arată că există consecinţe neintenţionate. În final, copiii observă că doar mama şi tata cred despre ei că sunt speciali, ieşiţi din comun, ceilalţi nu. Încep să se îndoiască de obiectivitatea părinţilor; se simt bine pe moment, însă acest sentiment nu e conectat cu realitatea. Când încurajăm orice şi disconsiderăm performanţa slabă copiii învaţă în timp să  înşele, să mintă şi să exagereze pentru e evita o realitate dificilă deoarece nu au fost învăţaţi să o gestioneze. 

  1. Lăsăm vina să intervină

Nu e nevoie ca copiii tăi să te iubească în fiecare moment. Vor trece cu bine peste dezamăgiri însă nu vor trece peste efectele răsfăţului. Aşa că spune „nu” sau „nu acum” şi lasă-i să lupte pentru ceea ce e important pentru ei sau pentru ce au nevoie. Când unul din ei reuşeşte la ceva, simţim că e incorect să îl  răsplătim doar pe acela şi nu şi pe celălalt. Acest lucru e nerealist şi ratăm oportunitatea să întărim în faţa copiilor noştri faptul că succesul depinde de propriile acţiuni şi intenţiile susţinute. Atenţie şi la ieşire la McDonalds ca recompensă pentru o notă bună – dacă relaţia voastră e bazată pe recompense materiale, copiii nu vor experimenta nici motivaţia intrinsecă şi nici iubirea necondiţionată. 

  1. Nu împărtăşim propriile greşeli din trecut

Trebuie să ne lăsăm copiii să exprimenteze viaţa cu propriile aripi, însă asta nu înseamnă că nu suntem acolo pe parcursul călătoriei. Împărtăşeşte copiilor tăi experienţele tale din perioada trecută într-un mod care să îi ajute să aleagă bine. Împărtăşeşte cu ei felul în care te-ai simţit cînd ai avut o experienţă similară, ce te-a făcut să acţionezi într-un anumit fel şi ce ai învăţat. Nu eşti singura influenţă asupra lor, dar trebuie să fii cea mai bună. 

  1. Confundăm inteligenţa, genialitatea şi influenţa cu maturitatea

Inteligenţa este             deseori folosită pentru a măsura maturitatea, iar ca rezultat părinţii presupun că un copil inteligent este gata să iasă în lume. Nu este cazul. Doar pentru că talentul este prezent într-o arie a vieţii, nu presupune că este valabil pentru toate ariile. Nu există o „vârstă a responsabilităţii” magică, reguli demonstrate legate de perioade specifice când să acorzi copiilor tăi anumite libertăţi. O regulă pe care o poţi folosi este să observi alţi copii de aceeşi vârstă. Dacă observi că aceştia fac mai multe decât ai tăi, se poate că le încetineşti independenţa celor din urmă. 

  1. Nu facem ce spunem

Este responsabilitatea noastră să modelăm vieţile copiilor noştri spre viaţa pe care le-o dorim, să îi ajutăm să îşi conducă viaţa, demni de încredere şi responsabili de propriile acţiuni. Ca şi conducători ai casei, putem începe să fim sinceri – jumătăţile de adevăr vor ieşi la suprafată şi erodează caracterul. Dacă nu încalci regulile, vor înţelege că nici ei nu o pot face. Demonstrează-le copiilor tăi ce înseamnă să oferi ajutor cu abnegaţie şi bucurie, voluntariind în comunitate. Contribuie şi lasă oamenii şi locurile mai bine decât le-ai găsit şi copiii tăi vor observa şi vor face la fel.

De ce suntem prinşi în ele şi cum putem să renunţăm la aceste comportamente negative? Vom discuta aceste aspecte într-un articol următor. Rămâneţi pe www.info-kids.ro pentru a afla detaliile.

Iulia Sara este coordonatorul senso, instructor educaţie timpurie, formator adulţi, consultant în carieră certificat GCDF România.

Un articol oferit de senso LOGO3 copy

Tags: , , , , , ,