A fi părinte: o binecuvântare şi o provocare.
Publicat in 02/11/2013Deseori sunt întrebată de cei din jur: „Cum de eşti atât de calmă?”, „Cum poţi să nu te înfurii?”, „Cum reacţionezi când copiii tăi…?” Zâmbesc, şi – dacă sunt într-o şedinţă de consiliere sau la un training parental – le povestesc despre modul în care văd eu lucrurile şi despre filozofia mea de viaţă…
Întotdeauna am fost mai liniştită. M-a ajutat temperamentul meu, dar şi meseria pe care mi-am ales-o. Şi sunt recunoscătoare pentru asta. Îmi amintesc mereu cât de încântată am fost când, studentă la psihologie fiind, am învăţat că în orice situaţie putem DECIDE cum să reacţionăm. Putem alege să ne înfuriem, să ne supărăm sau întristăm, sau putem adopta o atitudine pozitivă doar prin simplul fapt că percepem acea situaţie dintr-o nouă perspectivă, mai sănătoasă şi mai apropiată de realitate. Pentru mine, aceste informaţii au fost o provocare, dar şi o oportunitate extraordinară de a creşte şi de a mă dezvolta pe plan personal: am învăţat să fiu mai încrezătoare şi mai puţin sensibilă la reacţiile celorlalţi.
Ca psiholog, consider comportamentul unui copil ca fiind o reflectare a abilităţilor pe care le are şi a nivelului său de dezvoltare. Dacă un copil nu persistă prea mult timp într-o activitate, sau nu îşi aşteaptă rândul, înseamnă că nu a învăţat încă să facă acel lucru. Dacă un copil îşi rezolvă problemele prin agresivitate – nu ştie că există şi alte metode mai paşnice şi mai eficiente. Din această perspectivă, rolul nostru de părinţi este să-i ghidăm, să-i învăţăm şi să le dezvoltăm abilităţi prin care ei să se simtă mai descurcăreţi, mai eficienţi, mai valoroşi.
Fiind mamă a doi copii – Andrei, de 8 ani, şi Ilinca, de 6 ani – am fost pusă în faţa multor situaţii provocatoare. Atunci când copiii mei se comportă neadecvat, respir de 2-3 ori profund şi mă gândesc că este o nouă oportunitate de învăţare pentru toată lumea. Acest mod de a vedea situaţia mă ajută să rămân liniştită şi să caut o soluţie creativă, ingenioasă, prin care să învăţăm cu toţii ceva. Îmi amintesc de o întâmplare petrecută acum 2 ani în Ajun de Moş Nicolae, când copiii au început să se certe la câteva minute după ce s-au întâlnit. Ilinca primise la grădiniţă un pachet mai consistent de la Moş, pe când Andrei – unul mai mic. În momentul în care au intrat în maşină, Andrei a văzut pachetul Ilincăi şi i-a cerut o napolitană (din care el nu avea). Ea, pe de altă parte, nu vroia să împartă bunătăţile primite cu fratele ei, susţinând că pachetul este al ei. Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: “Abia ne-am întâlnit – şi avem parte de un scandal”, dar repede l-am înlăturat (nu mă ajuta deloc în acea situaţie) şi m-am pus în locul lor. Am reuşit să-i înţeleg pe fiecare dintre ei: Andrei se simţea nedreptăţit pentru că a primit un pachet mai mic şi era în acelaşi timp curios să cerceteze pachetul surorii sale. Ilinca, pe de altă parte avea şi ea dreptate: tocmai îşi primise cadoul şi nu simţea că ar trebui să-l împartă cu altcineva. Profitând de o inspiraţie de moment, le-am spus copiilor în timp ce conduceam maşina: “Nu este întâmplător că un pachet este mai mare decât celălalt. Ilinca, tu ai primit un pachet mai mare pentru că Moş Nicolae şi spiriduşii lui te-au pus la încercare: au vrut să vadă dacă eşti o fetiţă cu suflet mare şi poţi dărui celor care au mai puţin decât tine. Andrei, tu ai primit un pachet mai mic pentru că spiriduşii au vrut să vadă cât de înţelegător eşti şi dacă te poţi bucura pentru ceea ce ai.” Pentru câteva momente, s-a aşternut liniştea pe bancheta din spate, apoi linca, cu faţă uşor încruntată, i-a spus lui Andrei că poate să-i cerceteze pachetul – şi chiar să ia ce doreşte din el. Andrei, pe de altă parte, s-a uitat liniştit în pachetul Ilincăi şi i-a spus că nu mai vrea nimic.
Eu am răsuflat uşurată… Pe moment era linişte, dar ştiam că situaţii similare vor mai apărea şi că vom mai avea de învăţat o mulţime. Dar acestea fac parte din frumuseţea de a fi părinte: o binecuvântare şi o provocare.
Andrada Todea
Psihoterapeut
Fundaţia Alpha Transilvană
Tags: alpha transilvană, andrada todea