cute

Alergii şi intoleranţe alimentare

Publicat in 23/12/2013

Alimentele au o compoziţie complexă şi structură diferită de cea a corpului uman. Pentru a putea fi descompuse, asimilate şi transformate, astfel încât să devină compatibile şi folosibile de către organism, sunt necesare o mulţime de procese fizice şi biochimice care au loc imediat după ingestie, până la prelucrarea lor completă, transformarea şi asimilarea lor în structurile proprii ale organismului, ori utilizarea lor în scopul obţinerii energiei şi îndeplinirii tuturor funcţiilor corpului. Orice alterare a acestor procese extrem de complexe, afectează într-un fel sau altul buna noastră funcţionare şi starea generală de bine.

Alergiile şi intoleranţele alimentare sunt reacţii adverse ale organismului la alimente. Ele implică sistemul imun în cazul alergiilor, uneori şi în cazul intoleranţelor alimentare.

Simptomele sunt mai evidente şi apar mai rapid în alergiile alimentare, de la cateva minute până la câteva ore după ingestia alimentului alergogen, iar manifestările lor pot include urticarie şi angioedem la nivelul pielii; greţuri, vărsături, diaree şi colici la nivel digestiv; anafilaxia este o formă gravă de alergie care apare în câteva minute şi poate fi fatală dacă nu se intervine de urgenţă. Rareori, alergiile alimentare se manifesta prin strănut, rinită, astm şi alte simptome respiratorii.

S-a demonstrat că 90% din reacţiile alergice sunt cauzate de doar câteva alimente: lapte, ouă, nuci, soia, grâu, peşte şi crustacee.

La copii, cele mai frecvente alimente alergenice sunt: laptele de vacă, ouăle, arahidele, grâul, soia, nucile şi alunele. La adult, mai frecvent apar alergii la peşte şi crustacee, arahide, nuci şi alune, ouă.

Tratamentul cel mai eficient al alergiei constă în evitarea strictă a alimentului faţă de care s-a constatat hipersensibilitate.

Intoleranţele alimentare apar tardiv, dupa 24-28 de ore de la ingestia alimentului respectiv şi au diverse mecanisme care alterează capacitatea organismului de a le descompune, prin lipsa enzimei necesare digestiei (intoleranţa la lactoză, gluten, galactozemia); mecanisme de tip farmacologic prin conţinutul de amine vasoactive (brânzeturile fermentate, peşte afumat), conţinutul de xantine (ceai, cafea, cacao), eliberarea de histamină (alcoolul, ciocolata, citricele, moluşele); altele sunt reacţii toxice, din cauza conţinutului în solanină (cartofi , roşii, vinete), aflatoxine (provenite din mucegaiuri), glicozide cianogene (din sâmburii de pere, prune, piersici, caise), dar există şi intoleranţe alimentare al căror mecanism este încă necunoscut.

Intoleranţele se pot manifesta prin simptome digestive: balonare, greaţă, colită, durere abdominală difuză; cutanate: acnee, eczeme, urticarie, prurit, eritem; dar pot apare şi simptome nespecifice, foarte diverse, de multe ori ignorate sau puse pe seama altor cauze, cum ar fi simptomele respiratorii (rinita frecventă), articulare (inflamaţie şi dureri ale articulaţiilor), musculare (mialgie sau durere musculară), oboseala cronică, depresie, insomnie, migrene, anxietate.

Frecvenţa lor a crescut îngrijorător de mult în ultimii ani. Se consideră că jumătate din populaţia globului suferă de cel puţin o intoleranţă alimentară, foarte multe nu sunt însă diagnosticate. Ele pot fi uşor puse în evidenţă prin analize de sânge care arată prezenţa anticorpilor împotriva unui aliment sau component alimentar. Există teste ce diagnosticheaza peste 100 de tipuri de intoleranţe (Food Detective, Yorktest si altele), însă sunt destul de costisitoare.

Intoleranţele alimentare par să fie generate de consumarea în cantităţi prea mari a unui aliment, dar pot fi generate şi de stres, ori de procesarea şi tehnologizarea complexă a alimentelor.

Din punct de vedere al tratamentului, se recomandă excluderea temporară a alimentului, respectiv pe o durată de 2 până la 8 luni, urmată de reintroducerea sa treptată în alimentaţie.

Personal, cred că este ideal să cunoaştem exact mecanismul prin care apare fiecare intoleranţă în parte, deoarece, în unele cazuri enzima lipsă poate fi luată sub formă de pastilă după ingestia alimentului (lactaza în cazul intoleranţei la lactoză), nemaifiind nevoie de restricţie; în schimb, în alte cazuri, ar fi de preferat eliminarea definitivă a alimentului responsabil. S-a demonstrat de pildă existenţa unei legături între intoleranţa la ouă (colina din gălbenuş) şi cancerul de tiroidă, care poate să apară după zeci de ani de consum al ouălor pe fondul intoleranţei la ou.

Greu de formulat o concluzie din cauza diversităţii mecanismelor de acţiune şi a cunoaşterii insuficiente a acestora. Oricum este bine, dacă avem simptome ce ne alterează calitatea vieţii si nu putem să le găsim cauza, să încercăm un test mai complex pentru depistarea unei eventuale intoleranţe şi să urmăm măsurile ce se impun – la nevoie renunţarea definitivă la anumite alimente.

Luminiţa Huza

Nutriţie

Tags: ,