Prima pagină / Părinţi informaţi / Psihologie / Amintiri din viitor

Amintiri din viitor

Publicat in 01/09/2014

Motto: “Un om fără amintiri este ca un cimitir în care numele morților lipsesc de pe cruci.”

Tudor Mușatescu

Sunt momente în care prezentul lasă o ușă deschisă către un musafir, de obicei unul prăfuit de timp și nedorit: trecutul. Spun nedorit, pentru că nimeni nu recomandă ca prezentul să fie doar o gazdă umilă și supusă a trecutului, ci doar un foarte apropiat prieten, dar să fiu mai explicit.

Am dat peste un termen care m-a pus serios pe gânduri, și anume: reminisence and life review therapy (se construiesc minibiografii din poze, filmulețe, orice numai amintiri să fie și se folosesc în demență, alzheimer, depresii). Până aici totul bine și frumos, dar se naște întrebarea: dacă nu ai cu ce? Îmi veți răspunde că nu este posibil așa ceva. Da! Se poate, dar unii vor avea de unde alege, iar alții …un pic de pauză.

Buun și acum spuneți-mi, vă rog, ce amintiri notabile lasă un TV? Ce amintiri poate să lase rutina sau așteptarea? De ce nu v-a venit niciodată în cap să vă imortalizați cum vă uitați la știri sau cum stați la o ședință sau când scrieți nu-știu-ce rapoarte la doișpe’ noaptea? Ce amintiri își construiesc cei care petrec șapte, poate chiar zece, ani la un loc de muncă pe care îl urăsc din toți porii și în fiecare dimineață o iau de la capăt? Ce răsunătoare amintiri zămisliți într-o căsnicie de 20 de ani, în care nu ați avut în cap altceva decât că: așa trebuie, ce zice lumea, nu o fac pe mama de rușine?

Și acum, pentru că în cazul adultului din voi este mai greu să se miște ceva, apelez la responsabilitatea părintească, cu scopul de a nu fi părtaș la crearea unui fundament nedorit cu urmările descrise. Așa că vă rog, faceți un exercițiu de imaginație şi creionați un film, în care copilul mult iubit petrece 5,6 ore în fața telefonului, calculatorului, TV-ului și să adăugați și un număr de ani; la ce credeți că veți pune bazele acolo adânc în rețeaua neuronală a unui creier în curs de dezvoltare? La nimic! Nu veți face altceva decât să aruncați niște ani frumoși la gunoi, ani care ar trebui să se numească ai copilăriei, cu jocuri, cu experienţe, cu timp petrecut împreună; altfel spus, cu amintiri dintr-o viață REALĂ.

În caz că nu știți, vine vremea când prezentul nu mai este capabil să ofere nimic altceva decât așteptarea, iar companionul este trecutul. Musafirul ce venea odinioară pe ușa din spate, acum este rezident permanent intrat prin ușa din față și poate aduce cu el de la regrete, la dulci melancolii… și ghici de cine depinde?

Psiholog  Daniel Popescu, Fundația Alpha Transilvană.