Atitudinea părinţilor vizavi de sex

Publicat in 14/05/2014

Înainte de a prezenta ce să le spunem copiilor despre sex, mă voi centra pe atitudinile pe care le pot avea părinţii atunci când li se pun întrebări despre acest subiect, deoarece sunt profund necesare atitudini perfect adecvate.

Astfel, există două tipuri de sfaturi învechite şi periculoase.

Primul este să nu spui nimic unui copil până când nu întreabă singur. Din păcate, există copii care nu vor întreba niciodată anumite lucruri. Din acest punct de vedere, copiii se împart în trei categorii, şi anume:

  • cei care nu pun niciodată întrebări, fie din cauza unei dezvoltări mintale medii, fie pentru că sunt inhibaţi de un climat educativ prea autoritar întreţinut de părinţi.
  • cei la care curiozitatea sexuală se trezeşte foarte târziu, abia la pubertate. Totuşi, părinţii trebuie să găsească modalităţile de a-i instrui în aceste probleme delicate.
  • copii care pun mereu întrebări, de îndată ce au început să observe şi să vorbească. Aceştia sunt cel mai uşor de informat, întrucât oferă ei înşisi prilejurile favorabile prin întrebările lor.

Al doilea tip de sfat învechit şi periculos este acela de a-i spune copilului numai ceea ce crede părintele că e necesar să ştie în momentul respectiv. Părinţii subestimează întotdeauna ceea ce e necesar să ştie copilul lor. Într-o lume ideală, matură din punct de vedere sexual, orice adult ar trebui să poată răspunde la întrebările copiilor cu informaţii ştiinţifice şi de sănătate. De multe ori, părinţii se scuză afirmând că taţii ar trebui să discute cu băieţii, iar mamele cu fetiţele. Cel mai bine ar fi ca amândoi părinţii să poată vorbi copiilor de ambele sexe cu aceeaşi usurinţă. Specialiştii susţin că nu există nici un motiv ca taţii să nu poată explica ce este menstruaţia, iar mamele ce sunt ejaculările nocturne. Părinţii unici, mai ales (al căror număr este în creştere, din păcate, în ţara noastră), trebuie să poată oferi răspunsuri referitoare la ambele sexe.

În raport cu întrebările pe care le pun copiii, începând de la aceste vârste fragede, e necesar să se respecte un principiu fundamental în educaţia sexuală, şi anume acela de a nu refuza satisfacerea curiozităţii lor fireşti. Este o mare greşeală să fie mustraţi când pun asemenea întrebări. Pe de o parte, li se va cultiva indirect concepţia eronată că astfel de preocupări ar fi indecente, murdare, ceea ce-i va determina să adopte mai târziu o optică eronată cu privire la aspectele sexuale, percepându-le ca murdare, vinovate. Pe de altă parte, se pierde încrederea copiilor în părinţi, e inhibată dispoziţia lor de a li se adresa deschis, cu sinceritate, lucru ce se dovedeşte păgubitor nu numai pe planul educaţiei sexuale.

De asemenea, e necesar ca părinţii să rămână calmi când copiii pun întrebări, indiferent cât de greu le este să răspundă sau cât de mare e şocul. Lucrul de care se tem copiii cel mai mult este furia părinţilor. Dacă pe moment nu ştiţi ce răspuns să daţi, spuneţi ceva de genul: „Trebuie întâi să mă gândesc, îţi promit că o să discutăm după ce terminăm masa (sau altcândva)”. Dacă nu mai întreabă, amintiţi-i dvs de promisiune şi încercaţi să-i explicaţi de ce v-a cuprins stânjeneala, de exemplu: „ Părinţii mei n-au discutat niciodată cu mine astfel de lucruri, dar sunt mândră de tine că mă întrebi şi o să-mi dau toată silinţa să-ţi răspund.”

În acelaşi timp, e eronat ca părinţii să creadă că, nerăspunzând curiozităţii copiilor, se va putea păstra tăcerea asupra acestui subiect şi se va păstra inocenţa celor mici, care este confundată cu ignoranţa. Contrar acestor aşteptări, copiii se vor ascunde de părinţi şi vor căuta să achiziţioneze „clandestin” informaţii, ajungând cel mai adesea să-şi satisfacă pe căi reprobabile curiozitatea lor firească. Astfel, ei pot să fie iniţiaţi de alţi copii care ştiu deja câte ceva de la adulţii vicioşi şi, uneori, informaţiile lor incomplete, incorecte sau denaturate sunt însoţite de practici perverse în care aceştia îi antrenează.

Specialiştii susţin că, în funcţie de vârsta lor, copiii se categorisesc astfel, din punct de vedere al informaţiei despre sex şi al atitudinii faţă de acesta:

– 2 – 4 ani – gândirea magică;

– 5 – 8 ani – umorul de toaletă;

– 9 – 12 ani – dezgustaţii;

– 13 – 18 ani – cei care nu ştiu că nu ştiu.

 

VA URMA

 psiholog Annamaria Magdalena Moldovan

Tags: , , , , , , ,