mar_si_briosa

Ce trebuie să știm despre intoleranța la gluten

Publicat in 31/01/2014

Un copil de 7-8 ani cu intoleranță la gluten cunoaște azi mai bine boala și tratamentul ei dietetic, decât o cunoștea în urmă cu câteva decenii oricare medic de familie, deși boala este de o vârstă cu începutul cultivării cerealelor. Și pentru că nu este deloc ușor a trăi cu o boală cronică, cu o dietă lipsită de gluten, întreaga viață, cred că este bine să avem informații corecte.

Intoleranța la gluten este o boală caracterizată prin tulburări de absorbție intestinală, prezentă la persoane predispuse genetic. Boala este indusă de proteinele din cereale precum grâul, secara, orzul și ovăzul, numite prolamine, reprezentate de glutenul conținând gliadină, secalina, hordeina, respectiv aveneina.

În urma consumului de gluten și implicit a prolaminelor menționate, apar simptome digestive și non-digestive, ce duc la procese ”autodistructive” – așa zise autoimune – , fapt pentru care această boală este considerată azi o boală sistemică.

Intoleranța la gluten poate să se manifeste la orice vârstă, atât în copilărie, cât și la vârsta de adult.

Bolnavii pot manifesta doar 1-2 simptome, diagnosticul fiind deosebit de dificil în astfel de cazuri. De aceea, voi rezuma simptomele cele mai caracteristice bolii: diareea, balonarea, scaune voluminoase, bogate în grăsimi, greața, vărsăturile, durerile abdominale recidivante, scăderea în greutate, inapetența, anorexia, astenia, fatigabilitatea, oboseala permanentă, aftoza bucală, tulburări ale smalțului dentar, anemia feriprivă, tulburări de creștere, edeme, dureri osoase, dureri articulare, osteopenie, osteomalacie, osteoporoză, crize de tetanie, tulburări de mers, depresie, infertilitate, avorturi repetate.

Asistăm la asocierea dovedită a tot mai multor boli cu intoleranța la gluten. Astfel devine absolut necesară efectuarea testelor ce pot diagnostica intoleranța la gluten.

Ignorarea îndelungată a bolii poate duce la două complicații majore. Prima se manifestă la nivelul sistemului osos, de la scăderea masei osoase (osteopenie), înmuierea oaselor (osteomalacie) și până la rarefierea țesutului osos (osteoporoză). Cea de a doua complicație majoră, din fericire mult mai rară, este dezvoltarea unor boli maligne ale sistemului hematoformator, mai precis apariția limfoamelor.

Sub efectul tratamentului dietetic lipsit de gluten, monitorizat în mod corespunzător, simptomele bolii dispar în câteva zile, markerii serologici (EMA și anticorpii tTG) se negativează în decursul a 3-6 luni, iar țesutul intestinal se vindecă în decurs de 1-2 ani. Cu respectarea riguroasă a dietei lipsite de gluten, starea celor cu intoleranță la gluten se îmbunătățește din toate punctele de vedere.

Dr. Santa Dora, medic de familie, dietetician – nutriţionist licenţiat

Tags: , , , , , , ,