litere

De ce vorbesc copiii peltic? Dislalia

Publicat in 16/03/2014

Părinții și cadrele didactice observă adesea faptul că unii copii  vorbesc peltic, defectuos, o perioadă mai lungă de timp. Din păcate, dacă pronunția nu se corectează la timp, acest fapt ar putea conduce la etichetări din partea colegilor, la dificultăți de citire și scriere și în final la o dezvoltarea nearmonioasă a personalității. Dislalia este o tulburare de limbaj caracterizată prin alterarea pronunției unui sunet (consoană sau vocală) sau a unui grup de sunete (exemplu “ce” înlocuit cu “țe”: “țerțel” în loc de cercel).

Dislalia este cea mai frecventă tulburare de vorbire și poate afecta orice vocală sau consoană. Acest tip de pronunție este normal la vârste mici, până la vârsta de cel mult 5 ani. Unele sunete sunt mai frecvent distorsionate de către micuți deoarece este necesară o atenție sporită și o coordonare mai fină a limbii, de exemplu consoana “r”. În unele cazuri, dificultatea apare deoarece punctul de articulare nu este vizibil și este greu de imitat, cum este sunetul “c” și în altele apare deoarece sunt numeroase alte sunete cu o pronunție asemănătoare care diferă prin mișcări foarte fine, de exemplu “s”-“ș”-“z”.

Dislalia are cea mai mare frecvență în depistările logopedice școlare, mai ales în grădinițe și la ciclul primar. Dintre toate tulburările de limbaj, dislalia are cel mai favorabil prognostic , iar cu intervenție promptă și consecventă poate fi eliminată. Dacă nu se intervine adecvat și la timp însă, această tulburare de vorbire poate avea consecințe foarte negative, prin efectul ce îl poate avea asupra dezvoltării personalității copilului, asupra capacității sale de comunicare și adaptării sale sociale, și nu în ultimul rând asupra randamentului său școlar.

Dislaliile au diverse cauze și sunt clasificate după acest criteriu astfel:

  • Dislaliile funcționale
  • Dificultăți de mișcare a aparatului vorbirii (limba, buze, etc) fără a face altfel confuzii între sunete, copilul sesizând la solicitare diferența între corect și greșit și chiar reacționând emoțional negativ când  este imitat.
  • Slabă capacitate de a diferenția sunetele din punct de vedere auditiv. Deși copilul nu are deficiență auditivă, întâmpină greutăți în a diferenția în vorbirea celuilalt două sunete apropiate și confundă sunetele și cuvintele. De exemplu un copil cu această manifestare spune că cele două cuvinte “cocos” și “cocoș” sunt identice. Exprimarea sa poate fi astfel greu inteligibilă.
  • Dislalia audiogenă– acest termen se folosește atunci când dislalia este cauzată de o scădere a auzului.
  • Dislalia organică – acest termen se folosește atunci când defectul de pronunție este cauzat de leziuni ale sistemului nervos sau anomalii ale aparatului vorbirii.

Așa cum am subliniat și în articolul anterior, este foarte important ca părintele să corecteze copilul încă de timpuriu și să îi ofere un model corect de pronunție, fără să întârzie vizita la logoped dacă vede că problema persistă dincolo de vârsta de 5 ani. Cu cât se prelungește defectul de pronunție, acesta se automatizează. Nu uitați! Limbajul este principalul nostru suport în gândire.

Logoped Roșca Simona-Bianca

Tags: ,