Prima pagină / Părinţi informaţi / Psihologie / Depresia la adolescenți

Depresia la adolescenți

Publicat in 25/03/2015

Adolescența, anii în care considerăm că tot ce zboară se manâncă, anii furtunilor hormonale și ai exceselor pe toate planurile, anii marilor iubiri neîmplinite și ai conflictelor dintre generații…

Fiind  o perioadă atât de fluctuantă și cu atâtea schimbări,  pentru adulții cu un adolescent în ogradă, va fi mereu o perioadă a conflictelor, a prelegerilor despre viață ținute cu degetul ridicat și a presiunii mereu prezente, a oscilațiilor de comportament și atitudine ale adolescentului care până mai ieri era un copil ascultător și cuminte, iar astăzi are țigara în colțul gurii și comentează despre libertăți și drepturi, trecând ușor peste faptul că mai sunt și obligații…

Ca părinți, vom digera cu greu adolescența copilului nostru, dar noi rămânem adultul responsabil și matur din ecuație, iar din acest punct de vedere trebuie să fim conștienți că dincolo de toate tentațiile la care este supus adolescentul se află și pericolul depresiei. Depresia este principala cauză de boală între vârstele de 10 și 19 ani, iar sinuciderea ca și consecință a acesteia este a treia cauză de mortalitate.

Semnele care pot fi asociate cu depresia adolescentină și trecute ușor cu vederea pentru că “așa este un adolescent”, cu ghilimelele de rigoare, sunt stările de supărare și nervozitate, sensibilitate crescută la critică, dureri inexplicabile, izolarea, iar ca rezultat al acestora sunt comportamente ca abuzul de alcool și droguri, violența, fuga de acasă, dependența de internet, încredere scăzută în forțele proprii.

Ca părinți, în astfel de situații trebuie să ne arătăm suportul, fără a-l sufoca cu întrebări, să încercăm să-l ascultăm fără a-i ține predici din vasta noastră înțelepciune de viață și, mai ales, să nu renunțăm la prima ușă trântită în nas că i-am încălcat intimitatea și teritoriul. În cazul în care comportamentele persistă, se agravează și avem sentimentul că suntem depășiți, să avem curajul să recunoaștem că există o problemă, lăsând la o parte prejudecățile și sentimentele de vinovăție și întrebări de genul ”cu ce am greșit” și să apelam la ajutor de specialitate.

Psiholog Daniel Popescu, Fundaţia Alpha Transilvană