Dragii Moşului…
Publicat in 02/12/2013Dragii Moşului…
Suntem în decembrie şi inevitabil vom fi bombardaţi masiv de spiritul sărbătorilor de iarnă, spirit care va curge fără încetare prin toate mijloacele şi locurile posibile şi imposibile. Peste tot vor fi moşuleţi simpatici cu bărbi, care mai de care, ţipând în gura mare ce sac plin de cadouri deţin. Pentru a întregi tabloul, la toate astea mai punem reduceri una mai mare decât cealalta, beculeţe şi strigături, forfotă şi cozi şi obţinem ca rezultat expresia în stare pură a materialismul zilelor noastre îmbrăcat în haine de sarbatoare. Frumos, frumos!
Altfel spus, avem în faţă o perioadă facilă pentru şantaje emoţionale propice pentru mituit comportamente de la mic la mare. Aşadar, găsesc acum în prag de sărbători un prilej numai bun să vă vorbesc la gura sobei cu voce de moşuleţ gârbovit şi barbă de călugar despre „cadourile” rasfăţului parintesc, capcanele permisivităţii exagerate şi răscumpărarea absenţelor noastre din viaţa copiilor.
Dragii moşului… Stilul de educaţie prea permisiv şi materialist este considerat ca fiind forma cea mai insidioasă de abuz asupra copilului. Da! Suna absolut paradoxal, abuz şi permisivitate în acelaşi context, dar ascultaţi-mă, sau mai bine spus, citiţi până la capăt.
Ca şi părinţi, principala îndatorire a noastră este de a ne pregăti copiii pentru viaţa reală, unde după cum bine ştiţi, nu întodeauna primim ceea ce ne dorim şi sunt şanse mari ca ei să gestioneze mai uşor provocări ale vieţii dacă sunt antrenaţi de mici. Dacă relaţia părinte-copil are ca şi fundament doar bunuri materiale, cum credeţi că cei mici vor avea şansa să experimenteze, de exemplu, iubirea necondiţionată? Este necesar să redefinim sensul a ceea ce înseamnă să avem grijă de copii. Dorim să le oferim sprijin emoţional / spiritual? Atunci nu este nevoie să le cumpărăm cadouri şi alte lucruri materiale pentru a construi o relaţie sănătoasa părinte-copil. Trebuie să fim atenţi să nu îi învăţăm că emoţiile / sentimentele se pot cumpăra printr-o simplă vizită de cumpărături în Mall sau că fericirea se defineşte prin ce maşină conduc sau cât de scumpe sunt hainele de pe mine.
Foarte important este să înţelegem ca părinţi termenii de motivaţie intrinsecă şi extrinsecă. Motivaţia intrinsecă este cea care ne determină să facem lucruri pentru că ne dorim sau ne simţim mândri pentru ceea ce am realizat, pe când motivaţia extrinsecă intervine atunci când facem lucruri pentru bani, privilegii, în cazul copiilor pentru cadouri şi jucării. Dacă întodeauna vom recompensa copiii cu bunuri materiale, niciodată nu vor învăţa să se motiveze cu recompense interne, cum este mândria şi niciodată nu vor învăţa valoarea reală a lucrurilor frumos colorate şi împachetate.
Dragii moşului… Nu vă motivaţi absenţele şi nu cumpăraţi timpul cu fundiţe şi cadouri în hârtie colorată din încăperi frumos luminate! Motivaţi-vă absenţele cu timp petrecut împreună, cu jocuri, cu îmbrăţişări, cu basme şi poveşti, fiţi generoşi cu timpul alocat pentru copiii voştri! Niciodată acest timp nu va fi irosit, iar cei mici vă vor răsplăti cu o dezvoltare armonioasă şi cu iubire necondiţionată! Sărbători fericite!
Psih. Daniel Popescu – Fundaţia Alpha Transilvană
Tags: Daniel Popescu