Importanţa stimulării timpurii a creierului copilului
Publicat in 03/08/2013Copilăria… Vârsta poveştilor, a jocurilor, a explorării, vârsta la care totul pare posibil şi toate emoţiile sunt trăite la intensitate maximă; e vârsta la care informaţiile primite sunt cel mai uşor de asimilat, iar copilul poate fi comparat cu o foaie imaculată pe care adulţii au posibilitatea de a scrie orice poveste, oricât de simplă sau complexă, pozitivă sau negativă, colorată sau ştearsă, veselă sau tristă. Iar pentru ca această poveste să fie una de succes, e nevoie de stimulare continuă şi de calitate încă de la naştere.
Numeroase studii au arătat că perioada cuprinsă între 0 şi 8 ani este cea mai importantă în dezvoltarea creierului unui copil. În acest interval de timp, stimulii primiţi îşi pun amprenta definitivă asupra organizării şi funcţionării creierului pe tot parcursul vieţii. La vârsta de 3 ani, copiii au deja o personalitate proprie, bine conturată; până la 5 ani, 50 % din capacitatea de învăţare a copilului e deja formată prin reţelele neuronale create, capacitate care atinge forma finală până la vârsta de 8 ani.
La naştere, fiecare copil are miliarde de neuroni care, sub acţiunea diverşilor stimuli : lumină, sunet, gust, miros, atingere, încep să formeze între ei reţele complexe care transmit o multitudine de informaţii. Cu cât sunt mai mulţi şi mai diverşi stimulii, cu atât legăturile interneuronale sunt mai multe şi mai puternice. Conexiunile care sunt făcute în mod frecvent devin permanente, iar cele care sunt neglijate în lipsa unei stimulări adecvate, dispar.
Faptul că întregul creier se maturizează în timpul vieţii, şi nu în pântecele mamei, arată cât de importantă e stimularea creierului de la cele mai fragede vârste. De aceea, experienţele pe care le trăieşte un copil în prima etapă a vieţii sunt esenţiale în formarea sa ca persoană. Copiii cărora nu li se vorbeşte constant şi afectuos, nu sunt stimulaţi prin joacă şi nu li se dă posibilitatea de a explora lumea care îi înconjoară, ar putea să nu dezvolte toate legăturile neuronale în mod eficient şi complet.
Provenienţa dintr-o familie “bună”, de intelectuali, sau cu stare materială bună, nu e suficientă pentru a asigura un IQ ridicat copilului, deoarece s-a demonstrat prin studii aprofundate că moştenirea genetică determină nivelul de inteligenţă al copilului într-o proporţie variabilă, între 30-60%, pe când restul de 40-70% depinde incontestabil de interacţiunea cu mediul înconjurător, de experienţele prin care trece copilul, de gradul în care creierul este stimulat şi pus la muncă. Tot studiile recente demonstrează că IQ-ul poate varia cu până la 25% în funcţie de calitatea şi cantitatea simulilor la care creierul a fost expus în primii 7-8 ani din viaţă.
Afecţiunea părinţilor, implicarea lor în educaţia copilului e esenţială pentru buna formare a personalităţii acestuia pe plan emoţional, social şi cognitiv. În ajutorul lor, vine tot mai mult oferta variată şi bogat calitativă de cursuri pentru preşcolari, care permit părinţilor să îşi lase copiii în seama unui personal calificat, unde copilul său va primi instruire de calitate, ce pregăteşte terenul pentru primii ani de şcoală.
Astfel de cursuri pentru preşcolari se desfăşoară în centrele de educaţie suplimentară, unde specialiştii au redactat programe educaţionale menite să asigure un echilibru perfect între calitatea şi cantitatea de stimuli educaţionali la care un copil poate fi expus.
Preşcolarii care participă la activităţile acestor centre realizează diferite experimente şi exerciţii, menite să dezvolte abilităţi diverse şi să stimuleze cât mai multe părţi ale creierului, pentru a lărgi în mod cât mai eficient reţeaua de conexiuni neuronale ce asigură fundamentul cel mai important al învăţării, dezvoltării şi succesului.
Toate activităţile sunt prezentate într-o manieră cât mai distractivă şi incitantă, pentru a se asigura atenţia şi concentrarea participanţilor, astfel ca procesul de învăţare să fie simplu, atrăgător , dar mai ales eficient.
Programele educative de acest fel se bazează pe conceptul de Zig-zag educaţional, care promovează repetiţia unui concept fără a repeta modul efectiv de expunere. Astfel, informaţia primită este permanent întărită prin activităţi noi ce folosesc metode diferite de expunere, asigurându-se astfel conexiuni neuronale complexe, fără pierderea interesului studentului, atât de comună în metodele tradiţionale de predare. Astfel de activităţi includ: prezentarea efectivă a subiectului, întrebări şi răspunsuri, activităţi de creaţie, experimente, jocuri de echipă, jocuri de rol etc.
Educaţia timpurie e uneori privită de părinţi, în mod complet eronat, drept o risipă de timp şi bani, pentru că , spun ei, “copiii sunt prea mici să înţeleagă astfel de lucruri complexe” şi “la grădiniţă fac destule”. E adevărat că grădiniţele îşi au rostul lor, dar programele de educaţie timpurie suplimentare deschid copilului orizontul către perspective mai largi. Grădiniţa predă noţiuni elementare, de bază; programele suplimentare vin să întărească aceste noţiuni, să le completeze şi totodată să înveţe copilul lucruri noi, mai complexe, într-o manieră adaptată vârstei copilului şi diferită de educaţia tradiţională. Cu cât copilul e introdus în universul educaţiei mai devreme, cu atât e mai probabil că va aprecia studiul, va termina o treaptă superioară de învăţământ, sporindu-şi astfel şansele de a obţine o slujbă bine plătită ce îi poate asigura un nivel ridicat de trai.
Mai mult, investiţia în educaţia timpurie a copilului e una din cele mai înţelepte investiţii pe care un părinte poate să o facă, deoarece statisticile globale arată fără drept de apel că societăţile care investesc în copii şi familii în anii de început au populaţii mai culte, mai inteligente, cu nivel de trai mai ridicat, rate mici ale criminalităţii, violenţei în familie, sarcinilor la adolescente şi număr relativ redus al persoanelor asistate social. Tot în rândul acestor popoare, starea sănătăţii e în general bună, incidenţa unor afecţiuni, altfel răspândite, ca obezitatea, probleme cardiace, probleme mentale, e scăzută.
Când ne referim la ceva important, fără de care o anumită acţiune nu ar putea funcţiona, spunem că este “creierul” acelei acţiuni. De aici putem lesne observa cât de important este creierul uman, el pune în mişcare şi întreţine întreaga activitate a unei persoane. Şi aşa cum corpul are nevoie de hrană de calitate pentru a creşte şi a se dezvolta armonios, tot aşa şi creierul are nevoie de hrană de calitate pentru a funcţiona la capacitate maximă . Această hrană o reprezintă educaţia şi experienţele timpurii, care ajută la formarea structurii creierului, modelând modul în care copilul învaţă, gândeşte şi se comportă pe parcursul întregii vieţi. E alegerea noastră, dragi părinţi, ce fel de hrană acordăm creierului fiinţelor noastre cele mai de preţ – copiii.