Prima pagină / Părinţi informaţi / Educație / Învață-l pe cel mic să nu mai întrerupă…

Învață-l pe cel mic să nu mai întrerupă…

Publicat in 03/02/2015

Zilele trecute am aflat despre o tehnică simplă și elegantă prin care putem să-i învățăm pe cei mici să nu ne mai întrerupă. Mi-a plăcut așa de mult, încât mi-am propus să o împărtășesc cu cât mai mulți părinți.

Toți știm ce neplăcut e să fim întrerupți de copiii noștri atunci când suntem implicați într-o discuție cu o altă persoană. Poate fi frustrant și pentru copil: este nevoit să aștepte, ideea lui genială nu poate fi împărtășită, nevoia lui nu este ascultată, se simte respins sau mai puțin important pentru părintele său.

Știți cum reacționează cei mai mulți părinți într-o astfel de situație, nu-i așa? Fie îi spun copilului: “Imediat!”, “Nu mă mai întrerupe!” și își continuă discuția, fie îi permit copilului să întrerupă discuția, fiind atenți când la copil, când la adultul din față…

Cum putem face altfel, astfel încât toată lumea să fie mulțumită?

În loc să ne întrerupă (“Mami, uită-te ce am făcut!”), îi putem sugera copilului nostru să ne atingă mâna (să ne ia de mână sau să ne atingă încheietura mâinii) și să aștepte. Prin acest gest simplu, îl învățăm să ne semnalizeze că are ceva important de spus. Printr-un gest, la fel de simplu și tandru (punem mâna noastră peste mâna lui) îi transmitem: “Am remarcat nevoia ta.  Termin ce am început, apoi discut cu tine. Ești important pentru mine.”

Când ne terminăm ideea, ne întoarcem cu zâmbetul pe buze spre cel mic și ascultăm ce are de spus: “Acum, te ascult.”

E atât de simplu, de frumos și eficient pentru toată lumea!

Iată ce avem de făcut, pas cu pas:

• Să-i spunem copilului despre această nouă înțelegere cât se poate de clar și concret (“Ioana, m-am gândit ca atunci când vrei să-mi spui ceva important, iar eu discut cu o altă persoană sau vorbesc la telefon, tu să mă atingi aș Eu voi știi că ai nevoie de mine și de îndată ce îmi termin ideea- te voi asculta.”)
• Unui copil mic (2-3 ani), putem să-i arătăm printr-un joc de rol ce așteptăm de la el (“Hai să ne imaginăm că eu vorbesc cu vecina, iar tu vrei să-mi arați ceva interesant. Ce faci?”)
• Să-i amintim înțelegerea avută de mai multe ori până reușește să o pună în practică (“Ioana, să ne imaginăm că ne-am întâlni din nou cu colega mea și mami ar povesti cu ea. Ce ai face când ai dori să-mi comunici ceva important”?)
• Să-i mulțumim (mai ales în primele dăți) că a respectat înțelegerea noastră (“Sunt încântată că ai avut răbdare și ai așteptat liniștită până am terminat”, “Mă bucur că ai respectat înțelegerea noastră.”)

Ce părere aveți? V-am trezit măcar un pic curiozitatea de a pune în practică această metodă?

Andrada Todea

Psihoterapeut, Fundatia Transilvana Alpha

www.alphatransilvana.ro

psiho.intervenție@gmail.com