yeeee

Părinţii, reperele fundamentale ale copilului

Publicat in 18/11/2013

Bebeluşul abia născut deschide poarta unei noi lumi fascinante, uimitoare, atrăgătoare şi copleşitoare în aceeaşi măsură. Păşeşte într-o lume a infinitelor posibilităţi, a nesfârşitelor căutări şi descoperiri, a permanentelor întrebări, lumea lui “a simţi”, “a gândi”, “a face”, “a crea”. Ceea ce astăzi este un mister, mâine va fi o cunoscută. Ceea ce astăzi este o încercare, mâine va fi o reuşită. Ceea ce astăzi este de neimaginat, mâine va fi împlinit.

Este o aventură fără sfârşit în care părinţii îi sunt primii însoţitori, primele călăuze, primele repere. Martori ai primelor cuvinte, sprijin pentru primii paşi, sursă a primelor răspunsuri şi adevăruri, spectatori ai primelor creaţii, parteneri în joc. De felul în care părinţii îşi vor îndeplini această sarcină depinde cât de deschis, curajos, dornic de cunoaştere şi încrezător în sine şi în lume va fi copilul.

Totodată, copilul pătrunde într-un univers fascinant care este familia sa, această ţesătură de relaţii, interacţiuni, moduri de comunicare, schimburi dintre cele mai variate. Este universul care îl adoptă şi pe care copilul la rândul său îl va adopta. Este tărâmul gesturilor pline de tandreţe, al cuvintelor de alint, zâmbetelor complice, al mângâierilor care alină, al iubirii cu miile ei de faţete, dar şi tărâmul primelor nelinişti şi temeri, al durerii şi suferinţei, al confuziei, nesiguranţei, tulburării.

Este tărâmul emoţiilor, trăirilor, sentimentelor, al cuvintelor şi gesturilor, al lui “a simţi” şi “a (te) exprima”. Comunicăm permanent unii cu ceilalţi şi transmitem ceea ce simţim şi ceea ce gândim în fiecare moment şi, de cele mai multe ori, acest lucru se face fără cuvinte, dincolo de cuvinte, mai presus de cuvinte.

Copilul absoarbe în interior toate aceste conţinuturi şi se comunică la rândul lui pe sine, descoperindu-se în şi prin părinţii lui. În funcţie de calitatea acestor schimburi emoţionale, copilul învaţă limbajul iubirii sau al urii, al compasiunii sau al indiferenţei, al violenţei sau al concilierii, al împărtăşirii şi apropierii sau al izolării şi înstrăinării. În acest fel, părinţii devin primele oglinzi în care copilul se poate cunoaşte şi recunoaşte pe sine, se poate diferenţia, poate învăţa să-şi ia în stăpânire emoţiile şi trăirile proprii, pentru ca mai apoi să se repună în relaţie din ce în ce mai bogat, din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai încrezător.

 

Laura Ivan este psiholog şi psihoterapeut psihodramatist, ofera în cadrul Senso consiliere individuală pentru adulţi şi copii, coordonează grupuri de dezvoltare pesonală, şi este un părinte preocupat să-şi îmbunătăţească zi de zi relaţia cu copilul său.

Articol oferit cu drag de senso LOGO3 copy

Tags: , , , , ,