prima zi de scoala

Parteneriatul şcoală-familie – primul pas spre reuşita şcolară

Publicat in 02/09/2013

Se apropie cu paşi repezi începerea unui nou an şcolar, moment în care cei mici, dar şi cei mari, vor începe sau vor continua aventura cunoaşterii în cadrul şcolii.

Pentru părinţi e momentul în care ei trec de la statutul de primi educatori ( familia fiind prima şcoală a copiilor) la cel de parteneri ai şcolii. Aceasta nu înseamnă că rolul părinţilor în educaţia copiilor s-a încheiat, ci doar că începe o nouă etapă în care părintele împarte acest rol cu învăţătorul, iar mai târziu cu profesorii. Părinţii continuă educaţia copiilor în familie, dar odată cu începerea şcolii apare nevoia de colaborare cu aceasta, chiar de implicare activă în cadrul ei.

Atunci când cele două medii educaţionale ( şcoala şi familia) se completează şi se susţin, ele pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în activitatea şcolară, dar şi în viaţa socială. Cercetările realizate în domeniul educaţiei arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o îmbunatăţire a performanţelor elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, precum şi reducerea ratei de abandon şcolar sau chiar a scăderii delicvenţei juvenile.

Implicarea părinţilor în educaţia şcolară a copiilor are la bază cîteva principii esenţiale:

  • Părinţii, indiferent de etnie, statut socio-economic sau pregătire educaţională, sunt un

element cheie în educaţia propriilor copii.

  • Părinţii doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor.
  • Toţi copiii pot învăţa.
  • Elementul principal este copilul şi realizările sale.
  • Şcoala nu este singura responsabilă pentru rezultatele şcolare ale copilului.
  • Fiecare cadru didactic este un specialist în domeniul său, oferind astfel copiilor informaţii relevante şi accesibile vârstei.

Ca parteneri într-o relaţie, este normal ca părţile implicate să aibă anumite aşteptări una faţă de cealaltă.

În cei peste 15 ani de experienţă ca învăţător, am observat că există un set comun majorităţii părinţilor, în ceea ce priveşte aşteptările lor privind activitatea cadrelor didactice. Iată câteva dintre ele:

    • să fie sensibili la nevoile, interesele şi talentele speciale ale copiilor;
    • să stabilească cerinţe şcolare identice pentru toţi copiii;
    • să manifeste entuziasm în educarea copiilor;
    • să-i ajute pe copii să-şi sporească stima de sine;
    • să întărească discipina copiilor;
    • să comunice des şi deschis cu părinţii;
    • să ofere recomandări privitoare la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să

înveţe.

De asemenea, cadrele didactice au anumite aşteptări din partea părinţilor:

  • să creeze copiilor oportunităţi de învăţare (un mediu sigur de dezvoltare fizică

şi psihică);

  • să susţină scopurile, regulile şi politica şcolii;
  • să sublinieze în discuţiile cu copiii, importanţa educaţiei pentru viaţă;
  • să-şi accepte responsabilitatea de părinte, fiind un bun exemplu;
  • să-i ajute pe copii să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele

extraşcolare;

  • să-i înveţe pe copii auto-disciplina şi respectul pentru cei din jur;
  • să-i încurajeze pe copii să fie cât mai buni (să se autodepăşească) şi să-şi

stabileacă scopuri realiste;

  • să comunice des şi deschis cu cadrele didactice (fără a jigni sau a critica

competenţa profesională a acestora).

Oricare ar fi aşteptările, esenţială este încrederea. Părinţii trebuie să aibă încredere în cadrele didactice, dar şi să aibă grijă să nu proiecteze asupra copiilor propriile amintiri neplăcute pe care le-ar putea avea din perioada şcolii. Ei trebuie să le recunoască cadrelor didactice un profesionalism pe care ei nu îl au, pedagogia fiind o adevărată meserie, nu doar o simplă ocupaţie.

În relaţia şcoală- familie pot apărea dificultăţi de ordin comportamental ( întâlnite atât la părinţi, dar şi la cadrele didactice) sau de ordin material (se cere un surplus de efort din punct de vedere material sau de timp). Aceste dificultăţi pot apărea din părerile diferite privind responsabilitatea statului şi a familiei cu referire la educaţia copiilor, impactul familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului, participarea la gestionarea şi procesul decizional din şcoală, dar şi randamentul pedagogic al cadrelor didactice sau lipsa de timp a părinţilor.

Pentru a nu se ajunge la asemenea dificultăţi, este de preferat ca părinţii să ia legătura cu şcoala nu doar atunci când sunt chemaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci când copiii se confruntă cu anumite dificultăţi. Ei trebuie să participe la toate evenimentele importante ale şcolii (serbări, festivităţi, concursuri, spectacole, etc.), să uşureze misiunea educativă a şcolii prin continuarea educaţiei în cadrul familiei, dar şi să manifeste disponibilitate pentru participarea la cursuri cu caracter educativ realizate pentru părinţi.

Pentru a facilita comunicarea între şcoală şi familie,  cadrul didactic poate să comunice cu părinţii prin e-mail, în cazul în carea aceştia dispun de un calculator conectat la internet, să efectueze vizite la domiciliul elevilor, să realizeze întâlniri după cursuri ori de câte ori se impune acest lucru, la o oră agreată de părinţi.

O altă piedică pusă în faţa parteneriatului şcoală- familie o reprezintă faptul că unele familii se simt neglijate sau nedorite, unele persoane putându-se simţi chiar intimidate de cadrul didactic. Una din cauze este educaţia limitată a părinţilor, sau chiar nivelul lor de alfabetizare. În această situaţie, cadrele didactice trebuie să înţeleagă nivelul de disponibilitate existent pentru implicarea părinţilor în activităţile şcolare, dar şi să-şi adapteze strategiile pentru a contribui la realizarea unui parteneriat reuşit între şcoală şi familie.

În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi, implicit, succesul în viaţă, e nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în care fiecare ştie ce are de făcut şi îi acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.

 

înv. Carmen – Rita Huza

Gimnaziul „George Coşbuc”

Tg. Mureş