abuz sexual la copii

Prevenția abuzului sexual la copii

Publicat in 18/06/2015

     Motto:  “Un copil informat este un copil în siguranţă.”   

Dayee

 

Putem să abordăm subiectul abuzului sexual cu copiii noștri?

Putem să-i învățăm să se ferească de străini, fără să le inducem

temeri și îngrjorări?

Zilele trecute mi-a atras atenția o discuție de pe un forum de mămici privind abuzul sexual la copii. Pentru că prevenția abuzului sexual a fost tema lucrării mele de dizertație, m-am gândit să pun pe hârtie câteva idei simple și concrete privind ceea ce putem face noi, părinții, pentru a preveni așa ceva.

Ce este abuzul sexual?

Majoritatea definiţiilor din literatura de specialitate  sunt de acord cu următoarele aspecte:

  • copilul “este folosit” de adult;
  • abuzul sexual implică exploatarea ignoranţei, încrederii şi ascultării copilului;
  • copilul este implicat în activități sexuale (atingeri, contact sexual, expunere la anumite imagini, filme) pe care nu le înțelege adecvat din cauza nivelului lui de dezvoltare.

Ce atitudine ar trebui să adoptăm?

Dacă luăm în calcul informațiile și statisticile din literatura de specialitate, cred că ar fi înțelept să tratăm lucrurile serios și să nu ne ascundem după: “Nouă așa ceva nu o să ni se întâmple.” 

Iată rezultatele unui studiu efectuat în U.K.  în 2011 (în acest studiu, se considera abuz sexual doar contactul sexual!) :

copii1                      copii2

1 copil din 20                                                         1 copil din 3

a fost abuzat sexual                                             nu spune nimănui despre

                                                                               ceea ce s-a întâmplat

Știați că…

  • unul din şase americani a fost victima unui abuz sexual în copilărie?
  • una din 4-5 fete şi unul din 10 băieţi sunt abuzaţi sexual înainte de a împlini vârsta de 18 ani?
  • în 85 % din cazuri, abuzatorii sunt persoane cunoscute copilului?
  • vulnerabilitatea la abuz este cu atât mai mare cu cât abuzatorul este o persoană apropiată copilului?
  • copiii mai mari (9-10 ani) sunt mai puţin vulnerabili decât cei mai mici (6-7 ani)?

Toate acestea se întâmplă din cauza vulnerabilității copiilor:

  • lipsa de cunoştinţe şi informaţii a copiilor privind sexul şi abuzul sexual;
  • naivitate, nevoia de atenţie şi afecţiune, frica de a nu fi abandonat;
  • încrederea necondiţionată în adult, pe care îl percep ca pe o autoritate;
  • incapacitatea de a înţelege corect acţiunile nepotrivite ale adultului.

Concluzia care poate fi relevantă pentru noi, părinții:

Un copil mai vulnerabil la abuz nu recunoaşte un abuzator sau comportamentul neadecvat al acestuia, nu ştie ce să facă într-o posibilă situaţie abuzivă şi nu  relatează cuiva incidentul. Altfel spus,  un copil mai “puţin vulnerabil” ar trebui:

  • să recunoască un abuzator,
  • să aibă idei privind modalităţile de a-i rezista,
  • să relateze cuiva ceea ce i s-a întâmplat.

Ce să facem PAS cu PAS?

  1. Să aflăm ceea ce știe copilul

O modalitate foarte simplă este prin intermediul poveștilor. Se poate folosi o poveste creată special pentru așa ceva. Dacă copilul tău este un băiețel- ar fi ideal ca personajul din poveste să fie tot un băiețel (Mihai), dacă este fetiță- personajul este Maria. Povestea începe cu descrierea unui străin care îl roagă pe un copil să se uite la poza căţeluşului pe care l-a pierdut şi să-l ajute să-l găsească. Străinul se implică într-o discuţie cu copilul, iar la sfârşit îl atinge pe funduleţ. După relatarea poveştii,  îi punem  întrebări copilului  pentru a vedea care este percepția lui  și ce a înțeles el  din situația respectivă (atât povestea, cât și întrebările se găsesc la sfârșitul articolului).

  1. Să-i oferim informații de calitate:
  • Întrebările poveștii fiind foarte specifice, ne ghidează ușor spre alte discuții prin care putem să-I informăm. De asemenea, putem apela și la alte povești (Ex: “Capra cu trei iezi”, “Scufița Roșie”- variantele adaptate pentru copii) urmate de formularea unor concluzii sub formă de reguli: “Dacă nu ascultăm, atunci…”, “Când vorbim cu persoane necunoscute, s-ar putea să…”.Să-i dăm exemple de situaţii în care să precizeze dacă e bine sau nu să fii ascultător (ex.: se joacă în faţa blocului şi un om vine şi îl întreabă unde este magazinul; vecinul vine la el şi îl roagă să-l ajute să ducă  în pivniţă câteva sticle; mama îl roagă să adune jucăriile din cameră). Se pot prezenta aceste situații sub forma unui joc (adevărat sau fals?). În toate exemplele prezentate, putem să-i oferim și varianta de răspuns, adică să-i spunem clar cum ar trebui să reacționeze.
  • Să discutăm cu el despre corpul lui și despre zonele intime unde nu are voie să fie atins de nimeni; despre trăirile emoţionale pe care le-ar avea în cazul în care ar fi atins în aceste zone (ne putem folosi de enciclopedii, desene cu corpul omenesc, imagini cu diferite expresii emoţionale ale feţei, păpuşi, filmulețe). Scopul nostru este ca cel mic să știe să denumească diferitele zone ale corpului, să facă distincția între o atingere adecvată și una neadecvată.
  • Apelând la jocul de rol, scenetă, teatru (în funcție de ceea ce îi place copilului) îl învățăm cum să reacționeze în diferite situații când un necunoscut sau o persoană cunoscută copilului (vecinul, antrenorul de fotbal, fratele mai mare, vărul) îi cere sau îl roagă ceva. “Ce ai face dacă…?”, “Să ne imaginăm că ești în parc și un tătic îți oferă o ciocolată…”
  • Să-i spunem explicit să nu vorbească cu străinii.
  • Să-I învățăm cum să reacționeze într-o situație în care cineva îi face ceva (îl atinge, îl roagă ceva): “Oprește-te! Nu-mi place.”
  • Să-I încurajăm să ne relateze ceea ce i se întâmplă.
  1. Să testăm ceea ce a învățat și să ne asigurăm că știe ce are de făcut

La 2-3 săptămâni (după discuțiile avute), putem să-i prezentăm o nouă situație  pentru a testa ceea ce a învățat. Dacă este posibil, putem apela chiar la un complice pentru a vedea cum se descurcă într-o situație reală, de genul celei prezentate mai jos.  “Imaginează-ți că te joci în fața blocului și un om vine și îți spune: Îl caut pe Ionel, un băiat care este singur acasă şi este foarte bolnav. Mama lui m-a rugat să-i duc nişte medicamente, dar eu nu găsesc blocul în care stă. Ştiu doar că este lângă alimentară. Ai putea să-mi arăţi unde este alimentara ca să pot să-i duc medicamentele? Săracul, e singur acasă şi mă aşteaptă”.

  1. Să rămânem calmi și liniștiți

Dragi părinți, nu ezitați să vorbiți cu copiii voștri despre acest subiect. Știu că nu e ușor și majoritatea părinților au un disconfort doar când se gândesc la acest subiect. Nu uitați că nu sunteți singuri și doar începutul este mai dificil. Pe măsură ce exersați, o să vă simțiți din ce în ce mai confortabil. Copiii, fiind dornici să afle cât mai multe, o să vă ajute. Important e să vă alocați timp pentru acest subiect pe parcursul a mai multor zile / săptămâni, fără să insistați prea mult asupra a ceea ce se poate întâmpla rău. Nu uitați: atitudinea noastră contează, face diferența. Noi doar trebuie să-i oferim celui mic oportunități de a  învăța și de a se simți în siguranță.

Dacă consideri util acest material, mi-ar plăcea să-mi scrii sau să împărtășești ideile tale și cu alți părinți.

Andrada Todea

Psihoterapeut, Fundația Alpha Transilvană

psiho.interventie@gmail.com

 

Povestea abuzatorului elaborată de Burkhardt (1991)- versiunea străinului

Îţi voi spune o poveste despre Mihai/Maria- un băiat/fetiţă de vârsta ta. Într-o zi, Mihai/Maria se juca afară, în faţa blocului. Un om care se plimba prin apropiere se opreşte din mers şi începe să-i pună întrebări lui Mihai/Mariei. Omul i-a spus lui Mihai/Mariei că şi-a pierdut căţeluşul şi că este foarte supărat şi îngrijorat din această cauză. Omul i-a spus lui Mihai/Mariei că el este băiatul /fetiţa potrivit/ă care l-ar putea ajuta să găsească căţeluşul. Omul i-a spus lui Mihai/Mariei să se uite la o poză a căţeluşului pierdut. În timp ce-i arată poza, omul s-a apropiat de Mihai/Maria şi i-a pus mâna  pe funduleţ.

Întrebările care se pot pune copilului (nu e nevoie să folosiți toate întrebările; unele sunt sugestive și ne ghidează spre pasul următor; “DE CE?” poate fi înlocuit cu “Pentu că…”).

  1. Spune-mi care crezi că este problema în această poveste?
  2. Ce ar trebui să facă Mihai/Maria? De ce?
  3. Ce crezi că va face Mihai/Maria? De ce?
  4. Omul i-a spus lui Mihai/Mariei să se uite la fotografia căţeluşului. Ar trebui Mihai/Maria să facă ceea ce i-a spus omul? De ce?
  5. Este bine că omul i-a spus lui Mihai/Mariei să se uite la fotografia căţelului?
  6. Au dreptul oamenii care se plimbă pe stradă, să spună copiilor ce să facă? De ce?
  7. Omul a atins funduleţul lui Mihai/al Mariei. Ce crede Mihai/Maria despre asta?
  8. Ce ar vrea să facă Mihai/Maria când omul îi atinge funduleţul?
  9. Ai spus că Mihai/Maria nu ar fi trebuit să-l asculte pe om – Are dreptul să nu-l asculte pe om?
  10. Au copiii dreptul să fie neascultători uneori? Când?
  11. Ai spus că e bine că Mihai/Maria l-a ascultat pe om şi s-a uitat la fotografie. Ai spus că nu e bine că omul l-a atins pe Mihai/Maria. Care e diferenţa dintre cele două situaţii?
  12. E bine ca cei mici/copiii să facă ce le spun oamenii de pe stradă?
  13. E bine ca un copil să-l asculte pe un om care îi spune să facă ceva rău ? De ce?
  14. Din ceea ce ai auzit despre Mihai/Maria, este el un băieţel/o fetiţă cuminte? De ce?
  15. Din ceea ce ai auzit despre om, este el un om bun? De ce?
  16. În această poveste Mihai/Maria şi omul nu sunt de acord: omul îl atinge pe funduleţ pe Mihai/Maria, iar Mihai/Maria vrea ca omul să se oprească. Poate Mihai/Maria să-l oprească?
  17. De ce nu vrea Mihai/Maria să fie atins de om?
  18. Să ne imaginăm că Mihai/Maria vrea să-l oprească pe om să nu-l mai atingă. Cum ar putea Mihai/Maria să-l oprească?
  19. Crede Mihai/Maria că va fi pedepsit dacă încearcă să-l oprească pe om?
  20. Tu crezi că va fi pedepsit dacă încearcă să-l oprească pe om?
  21. Ce crezi că se va întâmpla cu Mihai/Maria?
  22. Îi pasă omului de ceea ce simte Mihai/Maria?
  23. Ar trebui Mihai/Maria să spună cuiva ce a făcut omul? Cui?
  24. Ce crede Mihai/Maria că se va întâmpla dacă spune cuiva ce i-a făcut omul?
  25. Ce va face omul dacă Mihai/Maria va spune cuiva ce s-a întâmplat?
  26. Să ne imaginăm că omul îi spune lui Mihai/Mariei: “Nu spune nimănui ce am făcut”. Ar trebui Mihai/Maria să ţină secret şi să nu spună nimănui? De ce?

 

.

 

Tags: , , , , , , , ,