imbratisare

Se simte copilul tău iubit?

Publicat in 04/02/2014

Am citit aseară un articol, care mi-a amintit de relatările triste ale unor copilași cu care eu am colaborat: “Mami nu mă iubește așa de mult pentru că mă ceartă mereu.”, „Lui tati nu-i pasă de mine din moment ce este tot timpul grăbit și nu are răbdare să mă asculte”.

Ceea ce contează este cum se simte copilul nostru, nu cât de mult îl iubim noi.  Dar, cum aflăm dacă puiul nostru se simte iubit?

Există mai multe limbaje ale iubirii- adică modalităţi prin care copiii percep şi îşi  manifestă dragostea. Unii preferă mângîierile, atingerile, sărutările, alţii pun mai mult accent pe timpul pe care îl petrec cu cei apropiaţi. Unii au nevoie de încurajări şi laude, pe când alţii se simt iubiţi când părinţii le oferă cadouri sau îi ajută în anumite sarcini. Toate aceste limbaje sunt importante, dar fiecare copil are un limbaj preferat.

O modalitate de a afla care este limbajul preferat al copilului este de a-l întreba direct   “Când te simţi iubit?”. Uneori răspunsurile celor mici sunt atât de grăitoare încât ne surprind: „Ştiu că tati şi mami mă iubesc pentru că îmi spun în fiecare seară că mă iubesc”, „Mama mă îmbrăţişează şi mă ţine în braţe mereu. Atunci ştiu că mă iubeşte.”, „Mă simt iubit când părinţii mei îmi cumpără dulciuri şi jucării”, „Tati mă iubeşte pentru că mergem împreună la fotbal”, „Bunica mă iubeşte pentru că mă ajută la lecţii şi îmi face plăcinte”.

Unii copii mai îndrăzneţi, chiar îşi întreabă părinţii dacă sunt iubiţi pentru că au nevoie să  li se spună acest lucru. Aşadar, să nu evităm să-i spunem copilului: “Te iubesc.”, “Îmi eşti tare drag.”, “Eşti foarte important pentru mine.”. Cu alţii, care poate sunt mai introvertiţi şi îşi exteriorizează mai greu emoţiile,  putem apela la  “Căniţa dragostei. Este o sugestie preluată dintr-o carte şi care mi-a plăcut tare mult: să-i explicăm copilului că fiecare are o căniţă a dragostei, care poate fi mai plină sau mai puţin plină, în funcţie de cât de iubit se simte. Seara îl putem întreba cum este căniţa lui. Este o modalitate ingenioasă de a afla dacă copilul primeşte afecţiunea de care are nevoie, de a afla cum se simte. Chiar mai mult, putem afla ce anume îl face să se simtă iubit sau mai puţin iubit:  “Ce s-a întâmplat azi cu căniţa ta?  “Cum de a rămas goală?”, “Cum pot eu să-ți umplu cănița?”

Indiferent de limbajul de iubire al copilului, este bine să nu-i dăm de înţeles că iubirea noastră este condiţionată de performanţele şi comportamentele lui: “Te iubesc când eşti un copil cuminte sau când te joci frumos cu surioara ta.” sau “Mami nu te mai iubeşte pentru că nu ai zis poezia la serbare.” Dragostea care încarcă, motivează, împlineşte este necondiţionată, nu are nicio legătură cu ceea ce face copilul sau cu felul lui de a fi. A-ţi iubi copilul necondiţionat înseamnă a-l iubi oricum ar fi.  Am putea să le spunem explicit copiilor de câte ori avem ocazia că îi iubim chiar şi atunci când fac câte o boacănă, când nu vor  să  salute cunoştinţele cu care ne întâlnim, când iau o notă mică. Ne deranjează aceste lucruri, nu ne plac, dar de iubit îi iubim la fel de mult: “Andrei, mami te iubeşte şi atunci când eşti ascultător şi când eşti mai puţin ascultător. Tu eşti tot băieţelul meu, iar eu te iubesc la fel de mult.”  Vom observa cât de miraţi sau neîncrezători vor fi unii copilaşi când le vom spune acest lucru. Şi aceasta pentru că, într-un fel sau altul, i-am făcut să creadă că dragostea pe care o primesc este condiţionată.

Până la următoarea noastră întâlnire, umple cu iubire cănuța celor dragi!

Andrada Todea

psihoterapeut

Tags: , , , , ,