Prima pagină / Părinţi informaţi / Educație / Spune-mi ce fel de părinte eşti, ca să-ţi spun ce copil creşti

Spune-mi ce fel de părinte eşti, ca să-ţi spun ce copil creşti

Publicat in 02/11/2013

În folclorul autohton există zicala: “Aşchia nu sare departe de trunchi” care vorbeşte, în cuvinte simple, despre un adevăr profund şi cu implicaţii mult mai numeroase decât pare la prima vedere.
Părinţii sunt primele modele ale copiilor şi deseori rămân şi cele mai puternice, însoţindu-i şi influenţându-i pe aceştia şi la maturitate. Ne străduim zi de zi sa transmitem copilului valori şi norme de comportament, informaţii şi explicaţii despre lumea înconjurătoare. Ştiai însă că cea mai mare parte a mesajelor pe care le transmitem şi a comportamentului nostru se realizează în afara controlului voluntar?

Imaginează-ţi un canal care leagă universul copilului de universul fiecăruia dintre părinţii săi. Prin acest canal circulă toate informaţiile şi mesajele de la părinte la copil şi invers, atât cele pe care le transmitem copilului în mod voit, dar şi cele involuntare, inconştiente, de care nu ne dăm seama şi care sunt cele mai numeroase. Tonalităţi şi inflexiuni ale vocii, gesturi, grimase, încruntarea spancenelor, mesaje ambivalente, emoţii, ritmul respiraţiei – toate ne însoţesc şi ne colorează mesajele verbale şi acţiunile şi ne exprimă adevaratele sentimente şi intenţii, mult mai bine decât o pot face cuvintele.

Copilul simte tot, învaţă tot

Bebeluşul şi copilul mic au o capacitate uluitoare de asimilare şi învăţare. Am putea spune că toate experienţele din primii ani (şi nu numai) ai copilului sunt experienţe de învăţare. Ei preiau orice fel de informaţie din mediul înconjurător şi, în special, de la părinţi, care sunt cele mai importante persoane de ataşament, şi care le oferă îngrijirea şi suportul emoţional primar.

Încă înainte de a se naşte, pe parcursul celor 9 luni petrecute în burtica mamei, fătul învaţă o mulţime de lucruri: de la ritmul respiraţiei mamei, tonalitatea vocii părinţilor, până la melodiile pe care le ascultă frecvent sau interacţiunile cu părinţii săi prin lovituri cu mânuţele şi picioruşele. Mai mult decât atât, el simte şi trăieşte la unison cu mama toate emoţiile şi stările prin care trece aceasta, fapt care se continuă şi după naştere. Bebeluşul şi copilul mic simt, reacţionează la şi exprimă stările emoţionale ale părinţilor, atmosfera din familie, liniştea, armonia şi veselia sau dimpotrivă, tensiunile şi neînţelegerile. Pe măsură ce copilul creşte, părinţii devin nişte repere – la început exterioare, ulterior interiorizate – la care se raportează, de la care învaţă prin imitaţie, prin întrebări şi răspunsuri, prin observare şi modelare activă.

Ce să faci pentru a fi un model pozitiv al copilul tău?

• Susţine-l şi încurajează-l, acceptă-i slăbiciunile fără să-l ridiculizezi, fii acolo când are nevoie de tine, exprimă-ţi iubirea faţă de el zi de zi, pentru ca el să capete încredere în sine.
• Vorbeşte-i cât mai mult şi cât mai variat, povesteşte-i despre tot ce se întâmplă în jurul său, despre ce faci tu sau despre ce faceţi împreună, ascultă-l până la capăt cand îţi vorbeşte, şi astfel îl ajuti să-şi dezvolte abilităţile de comunicare şi relaţionare.
• Oferă-i exemple şi demonstraţii practice, spune-i ce aştepţi de la el şi încurajează-l permanent pentru a-şi forma deprinderile de bună conduită, deprinderile de igienă, abilităţile practice.
• Învaţă-l să-şi gestioneze stările emoţionale negative, să-şi exprime adecvat furia, tristeţea, nemulţumirile, prin modul în care faci faţă tu acestor stări.
• Întreţine-ţi relaţiile cu prietenii, fă-ţi noi cunoştinţe, interacţionează cu ceilalţi părinţi şi copii din parc, pentru a-l învăţa şi pe el să fie deschis, sociabil şi comunicativ.
• Plimbă-te cât mai des cu el pentru a-i deschide interesul pentru plimbări şi natură, fă sport pentru a prinde şi el gustul pentru mişcare, citeşte-i poveşti şi poezii pentru ca la rândul său să iubeasca lectura, întreţine-i curiozitatea şi dorinţa de explorare, de cunoaştere.
• Spune întotdeauna adevărul şi respectă-ţi promisiunile ca să înveţe ce înseamnă onestitatea şi respectul.

Acestea sunt numai câteva aspecte prin care, fie că suntem conştienţi sau nu, devenim exemple pentru copiii noştri, puncte de plecare şi deseori linii directoare pentru ceea ce va fi mai tarziu personalitatea unui adult.

Laura Ivan

Psiholog, psihoterapeut psihodramatist

Articol oferit cu drag de