stop

Învăţaţi-vă copilul să facă diferenţa: străini buni, străini răi…

Publicat in 11/05/2013

Copiii vin în contact cu străini în fiecare zi în magazine, în parc, în cartierul unde locuiesc. Majoritatea străinilor sunt oameni normali, cumsecade, dar unii s-ar putea să nu fie aşa. Ca părinţi, putem să îi protejăm pe cei mici de străinii periculoşi învăţându-i câteva lucruri elementare.

Cine este străin?

Străin este oricine pe care familia nu îl cunoaşte bine. Percepţia comună copiilor este că străinii răi arată înfricoşător, ca personajele negative din desenele animate. Nu numai că această percepţie este falsă, dar e şi periculos pentru copii să creadă asta, căci străinii drăguţi pot fi la fel de periculoşi ca cei nu-aşa-de-drăguţi. Când vorbim copiilor despre străini, trebuie să le explicăm că nu putem să ne dăm seama dacă străinii sunt buni sau răi doar privindu-i.

Pe de altă parte, să nu insuflăm copiilor să le fie frică  de străini “din principiu”. Există cazuri în care copilul ar putea să fie nevoit să recurgă la ajutorul unui străin , de pildă când se pierde, când e urmărit de cineva sau când e hărţuit de copii mai mari. În astfel de situaţii, copilul trebuie să fie capabil să facă diferenţa între străinii răi şi cei în care poate avea încredere, iar noi, părinţii, suntem cei care îi putem învăţa să facă această diferenţă.

Cine sunt străinii buni?

Acei străini cărora copiii li se pot adresa când au nevoie de ajutor sunt străinii buni. Poliţiştii şi pompierii sunt două categorii de străini buni (în principiu) şi care pot fi uşor recunoscuţi datorită uniformelor. Profesorii sau învăţătorii, bibliotecarii, asistentele medicale sunt alte categorii de străini care pot fi uşor recunoscuţi când sunt la locul de muncă şi cărora copiii pot să le ceară ajutorul. Trebuie totuşi subliniat copilului că, de câte ori e posibil, trebuie să meargă să ceară ajutor într-un loc populat, public.

Dacă le arătăm copiilor poliţişti, pompieri, etc . atunci când suntem la plimbare în oraş, îi ajutăm astfel să recunoască aceşti străini buni pe viitor. De asemenea, e util să le arătăm celor mici locuri unde pot să meargă să ceară ajutor la nevoie, precum şi casele prietenilor şi ale altor membri ai familiei.

Situaţiile periculoase – cum pot copiii să le recunoască şi să se descurce

Copiii trebuie învăţaţi să fie precauţi atât cu străinii, cât şi cu persoanele cunoscute care uneori ar putea să nu aibă tocmai cele mai curate intenţii. Să îi ajutăm pe copii să recunoască semnele de comportament suspect, ca de exemplu când un adult îi ademeneşte să treacă peste cuvântul părinţilor sau să facă ceva fără să ceară voie, când le cere să ţină ceva secret, le cere să îl / o ajute sau le creează diferite neplăceri.

E bine să accentuăm că în situaţii normale un adult nu ar trebui să ceară ajutorul unui copil, mai ales dacă  acest ajutor presupune ca micuţul să meargă undeva cu adultul, iar dacă acest lucru se întâmplă, copilul ar trebui să caute imediat intervenţia unui adult de încredere.

O mică poezioară poate să facă învăţarea mai placută :

“Spune NU

Fugi degrabă

Strigă tare

Spune-i mamei!”

Trebuie să ne asigurăm că copilul înţelege că  e în regulă să spună NU unui adult în situaţii periculoase şi să strige dacă se simte ameninţat, chiar dacă e într-un spaţiu închis.

Iată câteva exemple de situaţii “dubioase”:

  • o persoană străină, dar drăguţă, abordează copilul cerându-i ajutor să găsească un presupus câine pierdut al străinului
  • o femeie care locuieşte în cartierul dumneavoastră, dar cu care copilul nu a mai vorbit înainte, îl / o invită în casa ei pentru o prăjitură
  • un străin se oferă să conducă copilul acasă cu maşina
  • copilul tău crede că cineva îl / o urmăreşte
  • pe drum înspre casă, o maşină opreşte în dreptul copilului şi un străin cere indicaţii de orientare

Alte mici ponturi

Pe lângă a-i învăţa pe copii cum să recunoască şi să se comporte în situaţii periculoase şi cu străinii, mai sunt câteva lucruri care îi pot ajuta pe copii să evite situaţiile periculoase şi să fie mereu în siguranţă :

      • Să existe o regulă în familie ca, înainte de a merge oriunde, copiii trebuie să anunţe sau să ceară permisiunea părinţilor sau îngrijitorilor. Pentru aceasta, e bine să ne asigurăm că numărul de telefon de la serviciu şi cel de mobil sunt cunoscute de copii.
      • Să indicăm copiilor locuri sigure de joacă, drumuri pe care să le aleagă şi locuri unde să meargă în caz de urgenţă.
      • Să-i învăţăm pe copii să-şi urmeze instinctul şi să fie precauţi; să explicăm copiilor că, indiferent dacă un străin sau o persoană cunoscută îi sperie sau le creează neplăceri, copilul ar trebui sa se îndepărteze cât de repede şi să spună unui adult. Copiii trebuie să primească constant asigurarea că vor fi ajutaţi şi sprijiniţi de fiecare dată când au nevoie.
      • Să îi încurajăm să se joace cu alţi copii, pentru că unde-s mulţi, puterea creşte.

 

Autor: redactor Info Kids – Larisa Pop

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,