UTERUL

Publicat in 19/09/2013

Prima şi minunata noastră locuinţă

Ce loc minunat a fost prima ta locuinţă! Cald şi comfortabil. Bine aprovizionat cu hrană bogată. Sigur şi protector.

Ai petrecut câteva luni acolo, în timp ce creşteai şi te dezvoltai. În curând însă, domiciliul tău părea să se micşoreze din ce în ce mai mult până când, într-o zi, de abia te mai puteai mişca în el. După toate probabilităţile, în acel moment stăteai cu capul în jos! Apoi, dintr-o dată, te-ai simţit presat de nişte forţe puternice şi te-ai năpustit pe uşa locuinţei tale spre lumea rece, gălăgioasă şi strălucitoare de afară.

Îţi aminteşti ceva din această experienţă? Fără îndoială că nu. Dar tu îţi datorezi viaţa acelui loc extraordinar în care ai fost găzduit – uterul mamei tale. El a fost conceput chiar pentru tine, furnizând toată hrana şi protecţia de care are nevoie un copil în dezvoltare. Aşadar, de ce nu ai face o călătorie în timp pentru a vizita ceea ce a fost prima şi minunata ta locuinţă – uterul ?

Te aşteaptă o primire călduroasă

Viaţa ta a început probabil pe drumul spre această admirabilă locuinţă. Un ovul matur de la mama ta a pătruns într-un canal numit tuba lui Fallopio. Între timp, milioane de spermatozoizi de la tatăl tău urmau acelaşi drum pentru a întâlni acest ovul. Un spermatozoid a reuşit să fecundeze ovulul, şi aşa ai apărut tu.

În acest moment, pregătirile în vederea sosirii tale erau deja în curs.

Pereţii uterului se pregătiseră şi ei, iar locul fusese aprovizionat cu substanţe nutritive. Mucoasa uterină şi-a dublat grosimea, acoperindu-se cu un ţesut spongios moale.

După 3-4 zile, ai trecut pragul noii tale locuinţe. Pentru tine, care erai o aglomerare de câteva zeci de celule numită blastocist, de mărimea gămăliei unui ac, aceasta putea să pară asemenea unei peşteri uriaşe. În interior însă, spaţiul este chiar mic. De fapt, uterul este un organ cavitar, neted, trandafiriu, aproximativ de mărimea şi forma unei pere răsturnate.

Aceasta urma să fie locuinţa ta pentru circa 270 de zile, iar mama ta urma să-ţi furnizeze, chiar în detrimentul propriului său corp, substanţele nutritive de care aveai nevoie pentru a creşte şi te dezvolta până în momentul naşterii. Aveau să treacă câteva săptămâni înainte ca mama ta să fie conştientă de existenţa ta, şi aveau să treacă alte 3 sau 4 luni înaite ca burta ei să crească pentru a fi observată de alţii.

După o cădere liberă în cavul uterin, ai mai hoinărit timp de alte 3 zile. În cele din urmă, te-ai fixat pe mucoasa uterină. Enzimele din blastocist au erodat celulele de la suprafaţa acestui ţesut catifelat, numit endometru, şi te-ai afundat în el cuibărindu-te în adâncimile lui ca de pluş. Dacă un ovul nu a fost fecundat şi nu s-a cuibărit în acest ţesut, uterul îl îndepărtează sub formă de flux menstrual.

Înfruntând respingerea

Acum au intrat în funcţiune nişte mecanisme extraordinare pentru a-ţi asigura cel mai plăcut sejur posibil. În primul rând, era nevoie să fi protejat de sistemul imunitar al mamei tale. Savanţii nu-şi pot încă explica de ce corpul mamei tale nu te-a atacat considerîndu-te un intrus. În mod normal, mecanismul complex de respingere intră în acţiune imediat, la primul semn al prezenţei unui corp străin. Totuşi, tu vei creşte pentru a ajunge în cele din urmă un corp străin de proporţii gigantice, cântărind câteva kilograme. De ce nu ai fost atacat ?

Cercetatorul David Billington de la Universitatea din Bristol a explicat: „Între mamă şi fetus există de fapt un zid care împiedică orice schimb între cei doi”. El se referea la un strat tisular numit trofoblast, care înfăşoară fetusul. Această barieră împiedică orice contact între tine şi mama ta. Dar motivul exact pentru care sistemul ei imunitar nu a considerat trofoblastul un ţesut străin, rămâne un mister. Răspunsul la această problemă ne-ar putea ajuta să înţelegem motivul pentru care unele sarcini sfârşesc prin avort spontan.

Procesul de îngrijire şi hrănire continuă

Îndeosebi în aceste prime stadii ale dezvoltării tale, aveai un apetit extraordinar. În primele opt săptămâni de viaţă, ai crescut în lungime de circa 240 de ori, iar greutatea ta avea să fie de circa 2,4 miliarde de ori mai mare decât la început, când uluitoarea ta locuinţă se dilata asemenea unui balon pentru a te găzdui. În acest moment, uterul cântăreşte de circa 16 ori greutatea normală, dar în interval de câteva săptămâni după naştere, el revine aproape la mărimea sa iniţială. În primul trimestru de viaţă, s-a format structura de bază a corpului tău; organele şi sistemul nervos sunt pregătite pentru stadiile de dezvoltare ulterioară.

Încă înainte de aceasta, s-a format sacul amniotic. El ţi-a furnizat o cameră de joacă tapetată şi cu temperatură constantă, în care puteai să faci tumbe şi să te zbengui în al doilea trimestru de viaţă. Îţi antrenai muşchii de care urma să ai nevoie mai târziu în afara sacului amniotic în care te mişcai în stare de imponderabilitate. Înghiţeai lichid amniotic, probabil pentru a te hrăni. La fiecare 2-3 ore, lichidul îţi era înlocuit.

Din peretele exterior al blastocistului, s-a dezvoltat o complicată pernă tisulară numită placentă. Să examinăm câteva din serviciile pe care ţi le-a făcut ea.

Ea a funcţionat ca plămân, realizând schimbul de oxigen şi dioxid de carbon dintre tine şi mama ta. Funcţionând ca ficat, ea extrăgea din unele celule sanguine ale mamei tale elementele de care aveai nevoie, cum este fierul. Funcţionând ca rinichi, ea filtra ureea din sângele tău şi o transfera în circuitul sanguin al mamei tale pentru a fi eliminată prin rinichii ei. Ca intestin, placenta digera moleculele de origine animală. Toate aceste procese aveau loc prin intermediul cordonului ombilical lung de circa 55 cm.

Cândva se credea că placenta era un sistem de siguranţă inexpugnabil, care nu permitea să treacă de la mamă la copil nici un lucru dăunător. În prezent ştim că, din nefericire, multe infecţii şi unele substanţe medicamentoase, pot face o breşă în sistemul de siguranţă. Unele boli, cum ar fi rubeola, constituie şi ele o ameninţare în anumite perioade ale gravidităţii.

Bariera hematoencefalică prezentă la adulţi nu este încă bine stabilită în creierul fetal aflat în curs de dezvoltare, făcându-l deosebit de vulnerabil la unele substanţe străine cum ar fi fumul de ţigară, alcoolul, drogurile şi alte substanţe chimice toxice. Cercetările arată că alcoolul dăunează fetusului. Ce se poate spune despre cafeină, care traversează placenta, influenţează ea dezvoltarea copilului? Un aport vitaminos este oare benefic? Încă nu dispunem de toate elementele necesare pentru a răspunde la aceste întrebări. Prin urmare, cea mai bună modalitate de a proteja un bebeluş este aceea că în primul rând mama să nu ingereze nicio substanţă despre care se ştie că este nocivă pentru fetus. Pe de altă parte, o dietă echilibrată şi gimnastică efectuată sub supraveghere medicală pot fi de mare ajutor în vederea promovării sănătăţii generale şi bunăstării mamei şi copilului.

Ia-ţi rămas bun de la locuinţa ta !

Spre sfârşitul celui de-al doilea trimestru, au început pregătirile în vederea plecării tale. Muşchii puternici ai peretelui uterin au început să se contracte în mod neregulat, aceste contracţii fiind numite uneori dureri ca de naştere. Uterul a devenit mai moale şi mai elastic.

Uterul se alungeşte până ajunge de forma mai mult sau mai puţin cilindrică şi coboară puţin, astfel încât capul copilului este acum în partea inferioară a bazinului.

Nimeni nu ştie ce anume decide că a sosit momentul să ieşi din uter.

S-ar putea ca hormonii produşi de mama ta sau de tine, bebeluşul, să fi trimis un mesaj uterului. În orice caz, mesajul era clar: „Începe travaliul!”

Termenul de „travaliu” descrie bine procesul constând în trei etape, iniţiat de uter.

În prima etapă, pereţii musculari ai uterului s-au contractat, în timp ce colul uterin şi vaginul s-au dilatat, pregătindu-se pentru coborârea ta. Probabil în acest moment s-a spart sacul amniotic.

În a doua etapă, munca mamei începe cu adevărat, ea împingând capul bebeluşului în jos prin colul uterin şi vagin. Contracţiile au continuat devenind mai intense şi mai frecvente până când capul tau a trecut prin canalul naşterii. Restul corpului te-a urmat cu uşurinţă.

În etapa finală a travaliului, mama ta a expulzat placenta şi resturile cordonului ombilical.

Aşa ai ajuns acolo – speriat, înfrigurat şi plângând, fără îndoială deplângându-ţi plecarea neaşteptată din locuinţa ospitalieră în care ai petrecut ultimile nouă luni. Dar cât de încântat poţi fi pentru că ai darul vieţii şi că poţi aprecia îngrijirea din partea unui Creator iubitor, care s-a îngrijit să ai o locuinţă excelentă chiar de la început!

Voichiţa Şoldan

Psiholog/Logoped